Despre primul an

Nu-mi vine să cred că primul an s-a terminat deja. A fost un an dificil din cauza faptului că m-am acomodat destul de greu la ceea ce presupune viața la medicină, obositor, dar foarte interesant și în urma căruia am învățat multe lucruri. 

În primul semestru aveam impresia că timpul trece foarte, foarte greu. Cel mai dificil mi-a fost să mă obișnuiesc cu orarul. Aveam cursuri 4 zile pe săptămână, de luni până joi, și în majoritatea zilelor programul începea la 8 dimineața și se sfârșea la 8 seara din cauza numeroaselor pauze din orar. Pe de altă parte, semestrul al doilea a trecut neașteptat de repede. La fel ca în primul semestru, aveam cursuri 4 zile pe săptămână, dar de data aceasta nu am mai avut în nicio zi ore până la 8 seara, cel mai târziu terminam la 5.

Ce am studiat în primul an? Doar voi trece în revistă materiile din primul an și în postările următoare voi descrie pe larg fiecare materie deoarece am atât de multe de spus despre fiecare în parte. Așadar, în primul semestru am studiat anatomie (7 credite), biologie celulară (7 credite), biochimie (5 credite), genetică (5 credite) și psihologie medicală (3 credite). Materiile din al doilea semestru au fost anatomie (7 credite), fiziologie (7 credite), biochimie (5 credite), biofizică (4 credite), marketing (2 credite) și opțional (2 credite). Pe lângă aceste materii, am avut engleză (4 credite) și sport (2 credite). 

Ce impresii mi-a lăsat primul an? În primul rând, mi-am dat seama că locul meu este la medicină, că îmi place atât de mult ceea ce învăț încât nu m-aș putea imagina în altă parte. Apoi, am descoperit că medicina este grea doar la început când nu știi cum să-ți organizezi timpul astfel încât să și înveți, dar să te bucuri și de viața de student, când nu știi că e mai bine să înveți câte puțin în fiecare zi, pe tot parcursul semestrului, decât să te chinui în puținul timp din sesiune să înveți toată materia și să devii foaaarte stresat pentru că mai ai o zi până la examen și tu nu ai parcurs nici măcar jumătate din materia pe care trebuia să o înveți. Primul an e o adevărată experiență pentru că atunci descoperi ce trebuie să faci ca să poți supraviețui la medicină în anii ce urmează. Oamenii pe care îi cunoști, cărțile pe care le citești, examenele la care ai luat sau nu o notă bună își pun amprenta asupra ta și te transformă într-un student mai bun dacă știi să vezi partea pozitivă a tuturor lucrurilor și să asimilezi ceea ce e benefic pentru tine.

Voi mai scrie despre experiența din primul an în articolele viitoare, iar până atunci mi-aș dori să-mi spuneți dacă vă interesează și postările despre viața de la medicină sau să rămân la a scrie doar despre experiența admiterii.