De ce medicină?

Dacă mă întrebai când eram mică ce voiam să devin în viitor, nu răspundeam niciodată că medic, așa cum poate mulți dintre voi făceați. De fapt, nici nu știam sigur ce voiam să fac, doar părinților le spuneam că vreau arhitectură că-mi plăcea foarte mult să desenez schițe pentru case.

Viziunea mea despre ceea ce voiam să devin s-a schimbat prin clasa a opta. Noua mea profesoară de română a remarcat faptul că mă pricep să scriu, în sensul că exercițiile de creație literară nu erau un impediment pentru mine așa cum erau pentru ceilalți colegi. Într-o zi, mi-a propus să particip la un concurs național cu creațiile mele. Obținusem premiul întâi. Deoarece îmi făcea oarecum plăcere să îmbin cuvintele astfel încât să-mi transpun sentimentele pe foaie (a se specifica că tot ceea ce scriam avea legătură cu tipul de care eram îndrăgostită atunci), am decis ca atunci când va fi timpul, să urmez cursurile facultății de litere. Cu toate că am luat această hotărâre, când m-am înscris la liceu, am ales un profil real.

Îmi amintesc că în primul an de liceu am avut o discuție cu tatăl meu referitoare la ceea ce o să studiez mai târziu. El îmi spunea să dau la medicină că am potențial și că e ceva de viitor, că oameni bolnavi vor exista mereu. Eu, cu încăpățânare, îi spuneam că n-o să aleg niciodată meseria asta, că e mult de învățat și că medicii nu sunt respectați în societatea de azi. Și uite așa, prin clasa a zecea, ghici ce am hotărât? Să dau la medicină.

De ce am ales medicina? Într-o seară mă gândeam la ceea ce îmi place cu adevărat să învăț în liceu. Istoria, geografia și franceza erau materiile pe care nu le-am suportat niciodată. Româna...da, îmi plăcea în continuare să scriu, dar ceea ce făceam în liceu mi se părea inutil. Chimia o adoram încă din generală. A fost singura materie din toți anii de școală pe care i-am făcut până acum la care mă duceam cu plăcere și o înțelegeam imediat. Biologia am urât-o în primii doi ani de liceu din cauza profesoarei de la clasă. Asta până când am dat peste o carte veche de anatomie care fusese al tatălui meu în liceu. Știu că am citit-o pe toată într-o zi și m-a făcut să realizez că vreau să cunosc tot ce ține de corpul uman, cum funcționează el, din ce e format, că vreau să cunosc totul în cel mai profund mod deoarece mă fascina. 

Să-ți placă să înveți biologia sau chimia (sau fizica) e o condiție necesară, cred eu, dacă vrei să dai la medicină. Dar asta nu înseamnă că automat toți cei care au astfel de pasiuni trebuie să se orienteze spre acest domeniu. Dacă vrei la medicină, trebuie să vrei și să poți să faci mai mult de atât. Pe larg voi dezbate acest subiect într-un articol viitor. Și să nu te sperie faptul că ți-ai ales să faci medicina mai târziu decât ceilalți. Cunosc persoane care au vrut încă de mici să devină medici, dar care în ultimul an de liceu s-au reprofilat pe alte domenii. Fie că hotărăști să dai la medicină în generală, fie că o faci în ultimul an de liceu, contează cu adevărat ceea ce faci pentru a-ți îndeplini visul.

Consider că atunci, la sfârșitul clasei a zecea, am luat decizia cea mai bună pentru mine. De atunci, am făcut tot ce am putut ca să îmi văd visul de a deveni medic împlinit.

Sfatul pe care îl am pentru tine, dragă cititor, e să alegi ceea ce vrei tu să faci cu adevărat, ceea ce îți face plăcere. Nu te lăsa influențat de ceea ce spun cei din jurul tău. Dacă citești asta pentru că ai ales medicina, te felicit pentru că ai luat această decizie. Mulți te vor descuraja când le vei spune că vrei la medicină, îți vor spune că vei avea foarte mult de învățat și că nu vei putea să duci un trai decent din salariul de medic. Recunosc că acestea sunt niște realități în societatea românească de azi, dar dorința de a face bine sau setea de cunoaștere sunt mai importante decât orice altceva. E păcat să faci acum o facultate care să îți asigure un anumit confort financiar, dar să realizezi peste câțiva ani că detești ceea ce faci și că regreți că nu ți-ai urmat visul.